LiveZilla Live Help
 

Despre Iran

Iran (persana: ايران), oficial Republica Islamica Iran, si pana la 1935 cunoscuta international ca Persia, este o tara in Asia de sud-vest, situata intre coasta de nord-est al Golfului Persic si coasta sudica a Marii Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atat numele "Persia" cat si "Iran". "Iran" este utilizat intre functionari si in contextul politic-statal. Numele "Iran" este un inrudit cu cuvantul "arian", si inseamna "teren de aur".

In sud-vest se dezvolta intre mileniile III i.Hr.-I i.Hr. regatul Elam, puternic influentat de civilizatiile mesopotamiene. La sfarsitul mileniului II i.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor si persilor venite din nord (Iran="Tara arienilor"). Regatul mezilor, constituit in secolul VII i.Hr, atinge apogeul in vremea lui Ciaxare (630 i.Hr.-584 i.Hr.). Triburile persilor, stabilite in sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit traditiei, catre anul 700 i.Hr., de Ahaimene, intemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul sau, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaste suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 i.Hr.-559 i.Hr.) pe al Mediei. Cyrus II cel Mare (559 i.Hr.-529 i.Hr.), una din cele mai stralucite personalitati ale antichitatii, transforma in numai 3 decenii Persia, dintr-o putere locala in cel mai vast si puternic imperiu al Orientului. Prin infrangerea lui Astiage (cca. 550 i.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 i.Hr.), Persia include in hotarele sale Asia Mica pana la Marea Egee, cu toate coloniile grecesti ale Ioniei. In anii 545 i.Hr.-539 i.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrala (Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, etc.) Profitand de slabirea Regatului Noului Babilon in urma unor conflicte interne, Cyrus ocupa in 539 i.Hr. Babilonul, anexand apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Tara Israel, pana la granitele Egiptului Faraonic.

Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se intinde de la Indus pana in Egipt, Asia Mica si Tracia, esuand insa in tentativa de ingenunchere a Greciei. Cucerit de Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) (334 i.Hr.-330 i.Hr.), Imperiul Persan da nastere lumii elenistice, apoi devine nucleul regatelor Part (250 i.Hr.-226) si Sasanid (226-651), 2 puternice state in permanenta rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651), Iranul adopta islamismul, dar se desprinde treptat in secolele IX-X din Califatul Arab. Ismail I (1499-1524), intemeitorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat, care ajunge la o remarcabila stralucire sub Abbas I cel Mare (1588-1629). In timpul dinastiei Kajarilor (1779-1925) Persia cunoaste o perioada de declin, pierzand, in razboaiele cu Rusia (1804-1813 si 1826-1828), Gruzia, Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord si Armenia de Nord cu Erevanul. In a II-a jumatate a secolului XIX, influenta britanica si rusa, devin predominante, cele 2 state impartind Persia, prin tratatul din 1907, in 2 zone de influenta. Sub dinastia Pahlavi (1925-1979), indeosebi dupa al II-lea razboi mondial, este urmarita modernizarea structurilor economice, sociale si politice, precum si europenizarea institutiilor, apelandu-se la resursele oferite de exploatarea zacamintelor de titei care transformasera Iranul intr-unul din marii producatori mondiali. Miscarile antiguvernamentale laice, dar indeosebi religioase, generalizate in 1978 in majoritatea provinciilor, au ca urmare parasirea la 16 ianuarie 1979 a tarii de catre sahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1971), aliat fidel al S.U.A. si preluarea puterii de catre Consiliul Revolutionar Islamic, in frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny, care proclama la 1 aprilie 1979 Iranul republica islamica. Noua Constitutie aprobata de un referendum la 2-3 decembrie 1979, transforma Iranul intr-un stat confesional Islamic. Vechea disputa de frontiera in zona raului Satt-el Arab serveste in septembrie 1980 Irakului ca pretext pentru a ataca Iranul (Saddam Husein, conducatorul Irak-ului, dorind sa anexeze regiunea iraniana, Kuzestan), indelungatul conflict dintre cele 2 state (1980-1988) soldandu-se cu grele pierderi in oameni (peste 1.000.000 de morti iranieni) si impresionante distrugeri materiale. Epuizanta confruntare se incheie in august 1988, prin acceptarea de catre Iran a Rezolutiei nr. 598 a Consiliului de Securitate al O.N.U., care prevede incetarea imediata a tuturor ostilitatilor. Criza ostaticilor ambasadei S.U.A din Teheran (1979-1981), duce la ruperea relatiilor diplomatice americano-iraniene (7 aprilie 1980). Dupa moartea imamului Khomeiny (3 iunie 1989), persoanele care s-au succedat la conducere Iranului au continuat si continua politica de distantare fata de statele occidentale si de sprijinire a miscarilor islamice militante din lume.

Iranul este situat in partea de est a emisferei nordice, in sud-vestul Asiei, fiind considerat ca una din tarile Orientului Mijlociu. Geografic, Iranul este situat intre 44 grade si 63 grade longitudine estica si 25 grade si 39,5 grade latitudine nordica. Iranul prezinta o mare diversitate din toate punctele de vedere, chiar si sub aspectul reliefului si climei. Este o tara mare, cu o suprafata de 1.645.258 km², (cam de 3 ori cat Franta, sau cat a V-a parte a S.U.A, deci este mai mare decat Regatul Unit, Franta, Elvetia, Belgia, Olanda si Germania la un loc.

Iranul de nord, situat la sud de Marea Caspica (unde altitudinea coboara 28m sub nivelul Oceanului Planetar), este strabatut de un lant muntos ingust, dar foarte inalt, Alborz (Elburz), care primeste peste 1.200 de precipitatii anual, si care se pierde treptat spre granita cu Afganistanul. Culmile muntilor sunt acoperite cu zapada tot anul. Cele mai inalte varfuri sunt Damavand (5.671m), situat la nord de Teheran, Sabalan (4.880 m), la nord-vest de Teheran si la sud de Tonkabon. In aceasta parte a tarii, pajistile naturale si padurile ocupa mari suprafete. In tinuturile de la nord de Elburz, terenurile agricole sunt utilizate indeosebi pentru cultura cerealelor, plantatii de ceai si orezarii. Resursele forestiere din tinuturile Mazandaran si Guilan, constituie materie prima pentru intreprinderile de prelucrare a lemnului de la Asalem si Neka. Tarmul Marii Caspice, cu plajele lui de nisip si peisaj pitoresc, se numara printre cele mai cautate locuri de odihna si turism din Iran. Aspectul peisagistic este foarte impresionant. Teritoriul Iranului are forma unui patrat distorsionat, de parca ar fi fost pus la topit si lasat apoi sa se intareasca din nou. In marginea vestica, de la granita cu Turcia si pana la Golful Otoman, se intind Muntii Zagros, care formeaza o limita atat de evidenta, incat unii geopoliticieni il considera adevarata frontiera a lumii occidentale. Totusi monumentele istorice iraniene se insira pana departe pe ambele laturi ale acestui lant de munti. Varful cel mai inalt, Zard Kuh-e Bakktiari, are 4.309 m altitudine. Marginea sudica a muntilor este tivita de coasta zimtuita a Oceanului Indian. Datorita abundentei calcarului si a altor roci solubile, in Iran se afla numeroase pesteri, care constituie puncte de atractie si posibile obiecte de studiu, atat pentru pentru turistii obisnuiti, cat si pentru cei pasionati de speologie. Cele mai renumite pesteri se afla in Azerbaidjan, in Kurdistan, in apropiere de Hamadan, in provincia Esfahan (Isfahan) si in imprejurimile Teheranului.

In partea centrala a tarii, imprejmuita de aceste bariere naturale, se afla un platou inalt, Podisul Iranului, cu altitudini ce depasesc in general 1.200m, care are in mare masura caracter arid saraturat. Aici se gasesc 2 mari deserturi, Dasht-e Kavir (Kevir sau Desertul Sarat), in suprafata de peste 200.000km² si Dasht-e Lut, cu o intindere de 166.000km². Datorita dimensiunilor lor, cele 2 deserturi au ramas pana astazi putin cunoscute si insuficient cercetate. Dasht-e Kavir si Dasht-e Lut erau strabatute in vremurile trecute de mari caravane, care aduceau marfuri din Orient in Occident si invers. Apar insa in Iranul central si multe portiuni fertile, cu resurse de apa indestulatoare, ca de exemplu depresiunea Esfahan, Khorasanul de nord, campiile Qazvin si Varamin. Clima are un caracter excesiv continental, cu veri foarte calduroase si uscate si ierni geroase, cu caderi abundente de zapada. In tinuturile din semiluna fertila a Iranului din nord-vest si vest, unde se afla Lurestanul, Kurdistanul si Azerbaidjanul, precipitatiile sunt destul de abundente si constante in timp; cu toate ca exista diferente mari de temperatura de la vara la iarna, aici prospera cirezile de vite si se practica cu bune rezultate, agricultura neirigata. Contrastele climatice dintre diferitele regiuni contribuie la sporirea peisagistica. Partea sudica a tarii cuprinde campiile din Khuzistan, dupa care urmeaza o fasie ingusta de campii si dealuri care margineste tarmul Golfului Persic, continuandu-se cu Muntii Mokran (Mekran). Aici clima este calduroasa, greu de suportat, iar ploile sunt foarte rare. Campiile din Khuzistan, cu soluri roditoare, sunt cultivate prin irigare cu apa provenita de la numeroasele cursuri de apa, care coboara din Muntii Zagros. O metoda foarte eficienta de contracarare a ariditatii climatice din Podisul Iranului, care se practica de 2.500 ani, este saparea de aductiuni subterane (qanat), care capteaza apele din panza freatica. Metoda, care s-a perpetuat pana in timpurile moderne, s-a raspandit din Iran in alte tinuturi din Orientul Mijlociu, in Africa de Nord si chiar in Spania. Lungimea totala a retelei de qanat ajunge la aproape 40.000 km. Iranul este de asemenea patria celor mai vechi baraje din lume, multe dintre ele aflandu-se in stare de functionare si in prezent. Totusi clima Iranului este mai favorabila decat cea a altor tari din Orientul Mijlociu. Mai mult de 1/3 din teritoriu primeste o cantitate de precipitatii de peste 250 mm/an, iar zapezile abundente din muntii care care inconjoara Podisul Central, asigura o rezerva importanta pentru irigatiile de primavara. Ferdousi, vestitul poet epic iranian, vorbeste despre litoralul sudic al Marii Caspice ca despre un tinut in care primavara domneste aproape tot timpul anului. Pe mari intinderi solurile sunt profunde si fertile, desi pe alocuri sunt afectate de eroziune cronica. Litoralul caspic, campiile centrale si vaile interioare poseda soluri relativ fragile, dar care pot fi cultivate. Resursele funciare si hidrice nu sunt pe deplin valorificate. Doar o parte din terenul disponibil este folosit pentru agricultura. Prin lucrari ameliorative de mare amploare, ar putea fi luate in cultura mari suprafete in prezent insuficient utilizate, iar pe terenurile cultivate, acum s-ar putea obtine cresteri ale recoltelor prin utilizarea mai intensa si mai eficienta a resurselor de apa. Potrivit datelor statistice, circa 20,7% din suprafata totala a Iranului o constituie terenurile desertice si neproductive, 54,9% sunt pajisti naturale, 7,6% paduri si numai 14,4% teren potential arabil, din care 11.600.000 ha sunt cultivate anual, iar restul se afla in parloaga. Desi in general teritoriul Iranului este arid si muntos, in cuprinsul lui exista mai multe lacuri interioare si zone umede (33 la numar). Cele mai importante sunt: lacul Urmia (din Ajerbaidjanul vestic)-483.000 ha; lacurile Maharlu si Barishur (Fars)-21.600 ha; lacurile Neiriz (Fars)-98.000 ha, Hamoun-e Hirmand (sau Jazmurian) din apropiere de Kuh-e Khajeh (Sistan)- 40.000 ha. Zonele umede sunt importante, nu numai pentru ca adapostesc numeroase pasari de apa interesante din punct de vedere stiintific, ci si pentru ca au o productivitate naturala ridicata, un peisaj atragator si ofera posibilitati de practicare a unor activitati sportive si recreationale. In Muntele Arart, situat la granita turco-armeano-iraniana si portul ] de la Golful Oman, din extremitatea sud-estica a tarii, este o distanta mai mare dintre Paris si Atena. Daca suprapunem harta Iranului peste cea a Europei vestice, orasul sfant Mashhad se va afla in dreptul Budapestei, Abadan va cadea in Sardinia, Teheran in locul Venetiei, iar Shiraz in dreptul orasului Napoli. Pe aceasta intindere considerabila se succed de la nord la sud si de la est la vest conditii climatice diferite. Contrastului dintre diversele regiuni, i se adauga cel determinat de succesiunea anotimpurilor: acelasi tinut poate sa aiba o vara dogoritoare si o iarna geroasa. Insa in cele 5 centre turistice principale, Esfahan, Mashhad, Shiraz Tabriz, Teheran, iarna are in general caracteristici similare, cu exceptia Shirazului care beneficiaza de temperaturi mai blande. Pornind dintr-un punct central, rareori poti face deplasari mai scurte de o zi. De exemplu Persepolis, care se considera ca este situat "aproape" de Shiraz, se afla la 60 km departare, iar Pasargadae la 130 km. Insa barierele naturale nu au impiedicat, ca intre locuitorii de pe litoral si cei din interiorul tarii sa existe intotdeauna stranse legaturi economice si sociale.

Iranul are o suprafata de 1.648.195 km patrati, fiind a XVII-a tara ca intindere de pe glob.

Orase principale: Mashhad, Isfahan(Esfahan), Tabriz, Shiraz, Ahwaz, Bakhtaran, Qom, Urumije, Rasht, Hamadan.

Populatia Iranului este formata din persi: 65%, azeri si alte popoare turcice: circa 20%, kurzi: 8%, arabi: 2%, armeni etc. Cea mai mare parte a locuitorilor sunt stabiliti in Nordul si Nord-Vestul tarii, cu puternice concentrari de-a lungul tarmului Marii Caspice, in jurul capitalei si in provinciile Azerbaidjan Bakhtari si Azerbaidjan Khavari. Alte concentrari mai importante de populatie se intalnesc in sectorul nordic al tarmului Golfului Persic, in jurul orasului Mashhad. Circa 1/3 din suprafata Iranului (cele 3 deserturi) este aproape nelocuita.

Limba oficiala a Iranului este persana (farsi). Limba persana are aproximativ 71.000.000 de vorbitori ca limba materna si alte circa 31.000.000 ca limba secundara. Este limba oficiala in Iran, Afganistan (alaturi de afgana) si Tadjikistan (dialectul tadgic, considerat in trecut limba separata din motive mai mult politice decit lingvistice). Minoritati persanofone se gasesc in Uzbekistan si in diaspora in India, Pakistan, S.U.A, Israel. Inca din antichitate, persana a fost o limba importanta, fiind limba principala a Persiei, unul din cele mai puternice state asiatice. Dupa cucerirea islamica, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosita ca limba de prestigiu in intreaga Asie Centrala si de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limba materna. In subcontinentul indian, persana a fost limba oficiala a imparatilor moguli, abia in 1842 colonizatorii britanici luand masuri de inlocuire a acesteia cu engleza. Traditional se foloseste alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani dupa cucerirea islamica. Inainte de aceasta se foloseau doua alfabete indigene: Pahlavi (o versiune a alfabetului arameic) si dindapirak. In U.R.S.S s-a folosit si alfabetul latin (dupa revolutia bolsevica pana la sfarsitul anilor 1930) si alfabetul chirilic (de la sfarsitul anilor '30), pentru dialectul tagic, declarat limba separata. Alfabetul chirilic se mai foloseste si in zilele noastre in Tadjikistan. O scriere pe baza alfabetului latin a fost creata cu 50 de ani in urma de Mahomed Keyvan, in Iran. Scrierea oficiala in Iran si Afganistan este bazata pe alfabetul arab. Dialecte:

Rapida dezvoltare economica a tarii in deceniile VII-VIII, in declin in deceniul urmator si in refacere in prezent se datoreaza, in principal, exploatarii si prelucrarii petrolului, care asigura 1/5 din produsul national brut (PNB) si cvasitotalitatea exporturilor (peste70%). Avand mari rezerve de petrol, Iranul si-a sporit productia in ultimii ani tinzand sa redevina unul din principalii producatori si exportatori mondiali in domeniu, cum era inainte de 1980. Poseda importante capacitati de rafinare a petrolului a caror extindere o vizeaza. Are imense rezerve de gaze naturale, tot mai mult valorificate.

Industria prelucratoare, relativ diversificata (indeosebi rafinarea petrolului, chimica, metalurgica, textila, alimentara , masini , trenuri si tramvai ), si forta de munca. Ina prezent Iranul incearca dezvoltarea unui ambitios proiect energetic pe baza construirii unor centrale atomoelectrice. Acest proiect este puternic contestat de S.U.A si alte tari occidentale pe motiv ca se incearca de fapt dezvoltarea unui proiect nuclear militar de realizare a armei nucleare (incercari declarate de altfel de catre autoritatile statului iranian). Agricultura concentreaza inca o buna parte a populatiei active (2/5) si asigura 1/5 din PNB, principalul sector fiind productia vegetala. Se cultiva indeosebi grau si orz (aproape 3/5 din suprafata cultivata), de asemenea orez, sfecla de zahar, trestie de zahar, bumbac si alte plante. Exista plantatii arborescente de curmali, smochini si citrice. Balanta comerciala a tarii este deficitara.

In prezent (mai 2008), Iranul este al IV-lea producator de petrol din lume, cu rezerve estimate la 136 miliarde de barili. Are o productie de 4,21 milioane de barili pe zi, si a obtinut 70 miliarde de dolari in anul 2007, din vanzarile de petrol. Inainte de razboiul cu Irakul vecin, intre 1980 si 1988, Iranul producea aproape 6 milioane de barili de petrol pe zi.

In ce priveste gazele naturale, cu livrari de zece miliarde de metri cubi in anul 2009, Iranul este al doilea mare furnizor de gaze naturale, dupa Rusia.

Aparare  • Asezari  • Capitala  • Clima  • Conducatori  • Cultura  • Demografie  •  • Economie  • Educatie  • Fauna  • Flora  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orase  • Politica  •  • Sanatate  • Sport  • Steag  • Stema  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •



Continent

Tara

Plecare din

Plecare in luna

Transport

 

Itinerariu: Teheran
Companie transport: Turkish Airlines
1595
  • Durata: 9 zile
  • Plecari: 10 mai
  • Transport: Avion
 

Agentiile Paralela 45 le puteti gasi in urmatoarele orase